Fetele astea sunt oameni ca şi noi, le vedem deseori cu lacrimi în ochi, suferind, plângând după înfrângeri, cu moralul la pământ, iar noi le cerem să fie mereu la cel mai înalt nivel, să joace aproape de perfecţiune, fără să avem habar de durerile lor, de accidentările lor, de programul infernal care le uzează săptămână de săptămână, lună de lună, an de an.

V-aţi gândit că au şi ele emoţii, sentimentele, trăiri, slăbiciuni, iubiri ascunse, frustrări, nemulţumiri? La 20 şi ceva de ani, toate acestea sunt normale pentru orice om, iar ele trebuie să treacă de fiecare dată peste tot şi peste toate şi să fie concentrate la fiecare minge, în fiecare fracţiune de secundă, să ia cele mai bune decizii în cel mai scurt timp. Gândiţi-vă un pic la cele de mai sus şi veţi înţelege că nu e uşor să fii sportiv de mare performanţă, locul 2 sau 5 sau 35 mondial sau în prima sută a lumii. Cum s-a simţit Irina Begu la 0-5 în decisiv cu nemţoiaca Sabine Lisicki aflată la un singur pas de victorie? Cum a fost posibil să revină şi să câştige? Ce psihic trebuie să ai ca să reuşeşti aşa ceva? Câtă stăpânire de sine? Câtă voinţă? Câtă tărie de caracter? Am văzut-o pe Irina Begu susţinând un curs la Sports Business Academy, în care a vorbit foarte mult despre sacrificiul în sport, despre talent şi muncă, despre extraordinara importanţă a mentalului în tenis. A vorbit din propria experienţă, iar cei care au avut privilegiul, norocul şi inspiraţia să vină să o asculte au avut ce învăţa. “Mentalul e cel mai important în tenisul de performanţă. Fără un mental puternic, e foarte greu să concurezi, să călătoreşti dintr-o ţară înalta, să-ţi faci tot timpul bagajele, apoi să despachetezi şi iar să îţi faci bagajele. La sfârşitul unui an, simţi că nu mai poţi şi că vrei o pauză”, a dezvăluit Irina Begu în discursul ei de la Sports Business Academy. Ce spune ea concret despre rolul psihologului sportiv în sport, în general, şi în tenis, în special: “Te ajută enorm şi atunci când simţi că nu mai poţi, în diverse perioade ale anului, dar şi când eşti pe teren. Sfaturile lui sunt extrem de importante. Afli cum trebuie să gestionezi anumite situaţii, cum să te stăpâneşti atunci când eşti sub presiune, când eşti nervos, înveţi de la el să fii cât mai lucid în momentele importante”. Iar Irina se pare că a învăţat toate acestea. Cosmin Hodor, directorul BRD Năstase-Ţiriac Trophy, a completat-o pe Irina la acelaşi curs menţionat mai sus: “Un meci se joacă uneori la două-trei puncte importante, în care trebuie să faci alegerea bună în câteva fracţiuni de secundă. În plus, când pierzi un meci, trebuie să treci repede peste acea înfrângere. Şi nu eşti robot. Nu te duci în camera de hotel, ai un declic şi, gata, ai rezolvat totul. Eşti om, nu supraom. E greu să digeri, dar trebuie să te montezi repede pentru turneul următor. Tenisul este al treilea sport care te uzează mental, după gimnastică şi patinaj artistic”.

Deci al treilea sport ca uzură mentală! Din cauza programului, a presiunii, a meciurilor de la o zi la alta, a deplasărilor dintr-un capăt de lume într-altul, a fusului orar. Între timp, Irina a mai jucat un meci-maraton, care a durat două ore şi 39 de minute, în care psihicul a avut un rol determinant, 7-5, 4-6, 6-4 cu Kristyna Pliskova şi calificare în optimi la Miami! **ACEST ARTICOL A FOST PRELUAT CU ACCORDUL SPORT.RO