În prezent, fotbalul românesc se află într-o perioadă întunecată, lipsită de performanțe notabile, când echipele sunt distruse sau se chinuie să reziste financiar, nivelul este din ce în ce mai slab, iar performanțele în Europa au dispărut. Însă nu a fost mereu așa. Cel mai elocvent exemplu datează de acum 34 de ani.

În 1986, o echipă din Est-ul comunist, o echipă românească, scria istorie și își câștigase locul la masa celor mai bune echipe din lume. Steaua București, o echipă care domina autoritar campionatul românesc (deține în continuare recordul de invincibilitate în Europa, în campionatul intern, 106 meciuri fără înfrângere în perioada 1986-1989). “Viteziștii”, cum erau denumiți la acea vreme steliștii, începeau campania europeană, cu speranțe de a obține o performanță bună, însă nu se așteptau la ceea ce avea să se întâmple. Condusă de pe bancă de Emeric Ienei ca principal și Anghel Iordănescu ca antrenor secund, din teren de Tudorel Stoica, Adrian Bumbescu, Ștefan Iovan, și având în lot tineri cu foame de performanțe ca Marius Lacătuș și Gabi Balint, Steaua și-a început aventura europeană cu defilări împotriva danezilor de la Vejle BK (1-1 si 4-1) și campioana Ungariei, Honved Budapesta (0-1 și 4-1).

În sferturile de finală, Steaua a avut de trecut peste un moment dificil. Deși întâlnea o echipă necunoscută, în fața căreia pornea ca favorită, Kuusysi Lahti, o echipă din FInlanda, dubla manșă a fost echilibrată. În tur, pe Ghencea, unde 30.000 de oameni au luat cu asalt stadionul, meciul s-a terminat 0-0, după ce adversarii au reușit să se apere exact, demonstrând de ce au reușit să elimine două campioane în precedentele tururi. La retur, în fața a 32.000 de oameni, record absolut de asistență în Finlanda la acel moment, Steaua a reușit să obțină victoria printr-un gol reușit de Victor Pițurcă în minutul 86.

Adevăratul test urma să aibă loc în semifinale. Adversar avea să fie Anderlecht Bruxelles, considerată cea mai bogată echipă din Europa la acea oră, care avea în palmares două Cupe ale Campionilor, două Supercupe ale Europei și o cupă UEFA câștigată cu doar 3 ani în urmă. De asemenea, aceasta era antrenată de celebrul Arie Haan și îl avea în lot la momentul acela pe copilul teribil al Belgiei, Enzo Scifo. Acesta din urmă a făcut și diferența în meciul tur, la Bruxelles, oferindu-i lui Anderlecht statutul de favorită pentru finală.

La București, pe un stadion arhiplin, cererile de bilete depășind cu mult numărul de locuri disponibile, viteziștii au făcut o partidă excelentă, reușind să învingă categoric, cu 3-0, reușind să se califice în premieră în marea finală, unde avea să o întâlnească pe Barcelona.

Pe Ramon Sanchez Pizjuan, din Sevilla, Barcelona și Steaua București luptau pentru trofeu. Barcelona era considerată marea favorită. Aceștia porneau cu un avantaj datorită faptului că meciul se juca în Spania, aceștia fiind susținuți în tribune de 50.000 de oameni. De asemenea, Steaua se prezenta la acest meci fără căpitanul și motorul echipei ei, Tudorel Stoica, suspendat pentru acest meci. Un alt moment psihologic a avut loc înainte de meci, când roș-albaștrii au fost anunțați că nu pot evolua în echipamentul lor, având aceleași culori ca gazdele. Chiar dacă toate aceste conjucturi îi scădeau șansele, Steaua, îmbracată în alb, a ieșit pe teren cu un singur obiectiv, să aducă trofeul acasă.

După un meci foarte echilibrat, în care ambele echipe nu au vrut să riște foarte mult, iar românii și-au câștigat aprecierea și respectul adversarilor și al suporterilor datorită modului în care a evoluat, meciul s-a terminat 0-0, fiind nevoie de penalty-uri pentru a decide câștigătoarea.

Emeric Ienei a povestit cum a trăit acele momente, fiind într-o situație dificilă, deoarece Anghel Iordănescu, jucător care a intrat pe parcursul meciului, deși se retrăsese, refuza să execute una dintre loviturile de la 11 metri.

„Totuși planul meu era să fie dat definitiv peste cap chiar de Puiu Iordănescu, care cu vreo două seri înainte de meci mi-a comunicat că nu vrea să mai intre deloc. Până la urmă l-am convins să intre, a jucat vreo 40 de minute, dar nici în ruptul capului nu a vrut să bată 11 metri. Mi-a spus clar că nu vrea să riște să rateze tocmai el într-o asemenea finală. Așa că, puștii Lăcătuș și Balint au auzit discuția noastră de pe teren și mi-au cerut să îi nominalizez pe ei doi să execute penaltyurile și o să câștigăm Cupa Campionilor Europeni. Și așa a fost.” – Emeric Ienei.

La penalty-uri, marele erou a fost Helmuth Duckadam, cel care, după acel meci, a intrat în cartea recordurilor cu performanța lui. După două serii de penalty-uri, în care pentru Steaua au ratat Majearu și Boloni, Duckadam a reușit să își țină echipa în viață prin cele două penalty-uri apărate la rândul lui, devenind un duel și între portari, amândoi reușind să scoată toate loviturile până atunci. După ce jucătorii cu experiență nu au reușit să înscrie, pentru Steaua cel care și-a asumat execuția a fost tânărul Marius Lăcătuș (cel care avea să devină cel mai galonat fotbalist din istoria Stelei). Nimeni nu va putea uita acel moment, cu Lăcătuș pregătindu-se să execute, comentatorul român vorbind pe fundal: „Lăcătuș trebuie să înscrie, Lăcătuș va înscrie!”, ceea ce s-a și întâmplat. Lăcătuș a demonstrat de ce era considerat un puști rebel, plin de tupeu, șutând cu toată forța, mingea reușind să intre în poartă direct sub bară. A urmat un nou penalty apărat de Duckadam, care deja îi dispera pe spanioli, aceștia nereușind să spargă zidul nostru din poartă. Următoarea serie avea să fie și cea decisivă. Gabriel “Pele” Balint avea să înscrie pentru echipa noastră, spaniolii fiind obligați să înscrie pentru a rămâne în meci. Duckadam a reușit însă o nouă paradă fantastică, reușind să scoată toate cele 4 penalty-uri executate de adversari, a închis finala, iar cuvintele lui Teoharie Coca Cosma, comentatorul acelui meci, au rămas pentru totdeauna în istorie: “Apără Duckadaam! Suntem finaliști! Am câstigat Cupa! Cupa Campionilor Europeni e la București!”.

Ceea ce a urmat după a fost ca într-un vis, descris perfect de cei de la Gazzetta dello Sport, din Italia: „În Estul Europei s-a mai născut o stea”.

În acea noapte, toata România a devenit stelistă. Pentru prima oară, oamenii din toate colțurile țării au ieșit în stradă de bunăvoie, pentru a sărbători cea mai importantă zi din istoria fotbalului românesc. A fost victoria unei țări sărace împotriva bogaților, victoria care a adus lumină în acea perioada cenușie a României. Pentru o perioadă, totul era uitat, tot ce conta era această performanță. În acea noapte, în memoria și în inima fiecărui român erau întipărite Steaua și generația ei “nebună”, care ne-a făcut mândri că suntem români. Mulțumim Steaua!

Sports Business Academy îți readuce aminte de cele mai frumoase meciuri pe care le-ai trăit în fața televizorului, pentru următoarele 2 luni. În fiecare miercuri, vom fi gazda unui meci de legendă.

Surse:

http://www.fcsteaua.ro/magica-steaua-86/

https://ziare.com/steaua/stiri-steaua/steaua-1986-drumul-pana-la-finala-742215

https://www.telekomsport.ro/premium-seara-in-care-armata-ros-albastra-a-pus-semnul-egal-intre-romania-si-europa-steaua-86-si-irepetabila-performanta-a-fotbalului-romanesc-18995643

https://tikitaka.ro/steaua-86-drumul-spre-sevilla/

https://www.pontul-zilei.com/stiri-pariuri-sportive/steaua-cea-mai-lunga-perioada-de-invincibilitate-din-europa/

https://www.uefa.com/uefachampionsleague/news/022d-0e9c68778f21-316dc56ce8fd-1000--steaua-s-miracle-of-1986-30-years-on/

http://www.csasteaua.ro/

https://www.fcbarcelona.com/en/

https://en.wikipedia.org/wiki/1986_European_Cup_Final

https://ro.wikipedia.org/wiki/Finala_Cupei_Campionilor_Europeni_1986

Poze: