Pentru mulți oameni, La Decima nu reprezintă decât o sintagmă, dar pentru iubitorii fotbalului, aceasta reprezintă o obsesie. Obsesia madrilenilor, consacrați ca Regi ai Europei, deținând cele mai multe trofee Champions League din istorie. Acesta era următorul nivel pe care doreau să-l atingă, pentru a scrie definitiv istorie.

Deși au continuat să aibă cei mai buni jucători și cele mai bune condiții, după ce a transferat tot ce putea mai bun de pe piața transferurilor (Kaka, Gareth Bale, Karim Benzema, Mesut Ozil, Cristiano Ronaldo, Luka Modric, etc.), Real Madrid nu mai reușea să atingă finala Champions League de la ultimul succes, din 2002, triumf reușit prin golul de generic reușit de Zinedine Zidane, cel care avea să fie antrenorul secund al lui Carlo Ancelotti în sezonul 2013-2014. Au trecut 12 ani plini de evenimente, iar Real Madrid era pregătită să strălucească și să arate din nou de ce este cea mai galonată echipă din istoria acestei competiții.

Era sezonul 2013-2014, iar la Lisabona urmau să se întâlnească în finala UEFA Champions League cele două puteri ale Madridului, Real și Atletico, prima finală în care se întâlneau două echipe din același oraș. Atletico Madrid venea după un sezon fantastic, în care reușise să câștige titlul de campioană La Liga. Real Madrid terminase campionatul pe locul 3, la egalitate de puncte cu Barcelona și la 3 puncte în spatele celor de la Atletico. Real Madrid nu cunoaște gustul înfrângerii în Finala Ligii Campionilor și avea un Cristiano Ronaldo aflat într-o formă de zile mari, ceea ce era suficient pentru madrileni pentru a spera la un nou succes. Dar toate aceste lucruri nu mai contau. Cele două echipe vor fi egale timp de 90 de minute, iar la final, doar cel mai bun se va bucura de victorie. Acest meci a reprezentat o rivalitate care a ajuns la cel mai înalt nivel, un singur oraș, două echipe aflate mereu în rivalitate, ducând rivalitatea lor la cel mai înalt nivel, finala Ligii.

Dacă Atletico Madrid ar fi câștigat, ar fi fost un succes glorios, o performanță pe care nimeni nu o credea posibilă, până la venirea lui Cholo Simeone, care și-a adus spiritul de luptător și l-a transferat jucătorilor săi. Daca Real Madrid ar fi fost învingătoare, ar reuși sa treacă o barieră care nu a fost atinsă de nimeni până acum, al zecelea trofeu.

Atletico Madrid pornea cu un moral mai bun, aceasta fiind neînvinsă în campionat împotriva celor de la Real Madrid, reușind să facă un egal și să câștige unul dintre meciuri cu 1-0. De asemenea, Real Madrid avea o piesă importantă lipsă din echipă, Xabi Alonso. Carlo Ancelotti, antrenorul Realului, a surprins prin alegerea lui Sami Khedira ca înlocuitor, acesta revenind după o accidentare de 6 luni și nu era în formă încă. Dar toate speranțele erau în Cristiano Ronaldo, care venea după un sezon fantastic, în care reușise să câștige titlul de golgheter atât în Champions League, cât și în campionatul Spaniei. De asemenea, Diego Simeone a riscat prin introducerea din primul minut al lui Diego Costa, revenit după accidentare, care nu a reușit să reziste mai mult de 15 minute, contra Barcelonei, cu o săptămână în urmă.

Fanii celor de la Real Madrid au umplut zona rezervată special pentru ei, aceștia pregătind o coregrafie spectaculoasă prin care doreau să arate cât de important era acest meci pentru ei și să își împingă de la spate favoriții, spre marele trofeu.

Meciul a început, iar Diego Simeone se vede nevoit să facă prima schimbare după 9 minute. Omul pe care a dorit să se bazeze deși nu era refăcut, Diego Costa, a cedat și a cerut schimbare. Dar tot el a zâmbit primul. În minutul 36, în urma unui corner, Atletico Madrid a reușit să deschidă scorul, după ce Diego Godin, jucătorul considerat de Simeone fundamental în echipă, reușea să înscrie după o greșeală comisă de Iker Casillas. Pentru Atletico acest gol a picat perfect, aceasta intrând la pauză cu scorul de 1-0, fiind nevoită să facă pentru ultimele 45 de minute ceea ce știe ea cel mai bine să facă: apărare de fier, agresivitate, spații mici pentru adversari și declanșarea contraatacurilor periculoase.

În minutul 60, Carlo Ancelotti a decis că nu mai are nimic de pierdut și trebuie să aducă un nou suflu echipei, are nevoie de putere ofensivă, așa că i-a scos pe Khedira și Coentrao și i-a introdus pe Marcelo și Isco, doi jucători spectaculoși ofensivi, care trebuiau să aducă un plus în jocul echipei. Din păcate, zidul lui Atletico era impenetrabil, iar forma fizică precară a lui Cristiano Ronaldo îi afecta vizibil jocul.

Era minutul 90+3, iar Atletico se pregătea de sărbătoare, erau la câteva secunde de a atinge cerul și de a fi noua Campioană a Europei. Mai era un singur corner de depășit. Principalul pericol la astfel de faze este căpitanul Realului, Sergio Ramos, fundașul golgheter, așa că jucătorii lui Simeone știau ce au de făcut. Mingea a zburat în careu, acolo unde un jucător în alb a reușit să dea cu capul, iar mingea s-a dus direct în poarta lui Thibaut Courtois, distrugând visul celor de la Atletico Madrid. Acel jucător a fost nimeni altul decât Sergio Ramos, cel care avea să ducă meciul în prelungiri, asta după ce reușise să înscrie trei goluri în semifinala cu Bayern.

În acea secundă, când mingea a intrat în poartă, istoria finalei a fost scrisă. Atletico Madrid a pornit în prelungiri cu moralul distrus, iar Real Madrid, motivată de golul egalizator, a pornit ca un leu înfometat în cursa pentru victorie. Dacă în prima repriză a prelungirilor, Atletico a rezistat, în a doua repriză a început recitalul “madrilenilor”. Gareth Bale, jucător care a fost invizibil până în acel moment al finalei, a ieșit la rampă și a pus Real Madrid-ului o mână pe cupa cu urechi. A urmat un nou gol în poarta lui Courtois, opera de artă a lui Marcelo, care a demonstrat din nou de ce este urmașul de succes al lui Roberto Carlos. Ca opera să fie completă, această finală nu se putea termina fără un gol din partea lui Cristiano Ronaldo, care a reușit sâ înscrie golul de 4-1, al 17-lea gol reușit de acesta în respective ediție Champions League, record absolut al competiției.

Fluierul final s-a auzit, iar Real Madrid reușea din nou, pentru a nu știu câta oară în istoria ei, să câștige un meci care părea ca și pierdut.

Real Madrid a reușit în acea seară să demonstreze din nou că are acel ADN de campion, ADN-ul victorei, știe să sufere, știe să îndure, luptă până în ultima secundă și nu renunță niciodată. Nu este prima oară când sunt în astfel de situații care par fără ieșire, dar reușesc să întoarcă și să câștige la final. Ăsta este motivul pentru care este cea mai galonată echipă a Europei. Un campion nu se inventează, acela se naște. Iar Real Madrid este dovada vie a acestui lucru în fotbal.

Ce a făcut diferența în această finală a fost bine subliniat înaintea finalei, când Tiago, de la Atletico Madrid, a fost întrebat care este diferența dintre cele două echipe: “Ei sunt făcuți să câștige, noi suntem făcuți să luptăm.”.

Sports Business Academy îți readuce aminte de cele mai frumoase meciuri pe care le-ai trăit în fața televizorului, pentru următoarele 2 luni. În fiecare miercuri, vom fi gazda unui meci de legendă.

Surse:

https://www.marca.com/en/football/real-madrid/2019/05/24/5ce8244d268e3ed7068b45f2.html

https://www.bogdansocol.ro/2020/01/30/povestea-la-decima/

https://www.digisport.ro/bloguri/bogdan-socol/jurnalul-unui-iubitor-de-fotbal-la-decima-284309

https://www.realmadrid.com/en/news/2019/05/it-has-been-five-years-since-la-decima

https://www.realmadrid.com/en

https://en.atleticodemadrid.com/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Finala_Ligii_Campionilor_2014

https://www.laliga.com/en-GB/news/real-madrid-celebrate-the-tenth-at-cibeles

Poze:

https://www.realmadrid.com/en/news/2019/05/it-has-been-five-years-since-la-decima

https://www.digisport.ro/bloguri/bogdan-socol/jurnalul-unui-iubitor-de-fotbal-la-decima-284309