X
În prezent, fotbalul s-a schimbat radical, comparativ cu vremurile trecute. Considerat de multă lume un business, o afacere din care se poate face profit sau se poate crea o promovare a imaginii unui brand/personaj, ceea ce nu se va putea schimba niciodată sunt sentimentele pe care acest fenomen îl produce în sufletul oamenilor. Fotbalul, mai presus de toate, este o emoție, o amintire, un sentiment care îți pătrunde în suflet și oferă momente de neuitat, care influențează generații întregi.
Un exemplu elocvent a avut loc acum 15 ani, la Istanbul. Pe 25 mai 2005, s-a produs unul dintre cele mai mari miracole din fotbal și s-a scris o pagină de istorie în UEFA Champions League. După un sezon dificil, primul cu Rafa Benitez pe banca tehnică, sezon în care a terminat pe locul 5 în campionat (în afara locurilor de Champions League), iar în Champions League a tremurat până la final pentru calificarea în fazele superioare, terminând pe locul 2 in grupă, la egalitate cu Olympiacos, Liverpool a reușit să ajungă în finală, acolo unde avea să dea piept cu AC Milan, echipă care la momentul acela era considerată, pe bună dreptate, cea mai bună echipă din lume, o echipă perfectă.
În fața unei arene pline, Liverpool, o echipă aflată în formare, fără mari vedete (exceptându-l pe căpitanul ei, legenda cormorană, Steven Gerrard), dar având alături cel mai bun al 12-lea jucător, înfruntă diavolul milanez, care a aliniat cel mai bun 11 posibil, din care fac parte 7 din jucătorii care au câștigat cu doi ani în urmă trofeul, cu cel mai bun jucător din lume pe postul lui (Kaka), dar și cu Balonul de Aur din anul 2004 (Andriy Șhevchenko).
La pauză, lucrurile păreau clare. AC Milan si-a arătat statutul de favorită încă din primul minut, reușind să deschidă scorul, după o faza fixă unde au profitat de marcajul greșit al celor de la Liverpool. Restul reprizei a arătat un Milan puternic, experimentat, care a dominat mijlocul terenului, având un trio cum rar a fost văzut în fotbal (Gatusso – sufletul echipei, Pirlo – regizorul echipei și Seedorf – o combinație între cei doi), având în fața lor un jucător (Kaka) care se afla în cea mai bună formă a carierei. Impresionând prin disciplină tactică și agresivitate, Milan nu i-a lăsat nici o șansă lui Livepool, care nu a reușit să îl pună la încercare pe Dida. Până la finalul reprizei, cei de la Milan au mai lovit de două ori, după două lecții de contraatac (avându-l pe Kaka în prim plan în ambele faze) și încă un gol anulat, pe motiv de offside. Liverpool se îndrepta spre cabine resemnată că visul frumos s-a terminat.
Totul s-a schimbat după ce și-a făcut apariția cel mai important membru al lui Liverpool, al 12-lea jucător. Deși echipa lor era condusă cu 3-0 și nu reușise să se ridice la nivelul adversarului, pentru suporterii acesteia dragostea pentru culori nu poate fi luată, aceștia cântând la pauză, fără încetare, imnul care i-a făcut celebrii în toată lumea, imnul care copleșește orice adversar și îl face să tremure, “You’ll never walk alone” (doar cineva care a fost pe Anfield va putea înțelege ce înseamnă cu adevărat acest cântec și ce emoție produce).
Fanii povestesc și ei cum a fost în tribune la pauză: "Nimeni nu vorbea. Capete aplecate, toți eram amorțiți. Am călătorit atât, toți banii cheltuiți și eram bătuți. Unii au plecat la pauză. Vecinul meu și cu un prieten au decis că e o cauză pierdută și au luat un taxi înapoi în oraș. Nu îi place să vorbească despre acel moment. Dacă îl tachinez? La fiecare câteva zile. Cam după 6-7 minute au început câteva persoane să cânte. Încet, cu toții am început să ne ridicăm. Ne-am spus: dacă reușim să marcăm următorul gol, nu se știe ce se va întâmpla. Am mai avut reveniri faimoase în Europa. Încercam să ne agățăm de speranță. Atunci a început să se cânte You'll Never Walk Alone. Sunt atâtea povești care circulă. Oare jucătorii au auzit? Îmi place să cred că da. A fost sfidător. Am cântat din toată inima. Am vrut să le arătăm jucătorilor că suntem încă alături de ei".
"Atmosfera din vestiar era foarte proastă. Personal, simțeam că am dezamăgit mulți oameni - colegii, antrenorii, prietenii, familia. Rafa ne-a spus înainte de meci că este o șansă o dată în viață și că trebuie să profităm, însă pierdeam cu 3-0” – Djimi Traore.
În acel moment și-a făcut apariția căpitanul cormoraniilor, Steven Gerrard. Acesta a ținut un discurs în pauza meciului, iar la ieșirea de la cabine, totul s-a schimbat.
"Pe drumul dinspre vestiar, l-am auzit pe Gattuso țipând. Nu înțeleg italiană, dar era evident că sărbătorea" spune Riise. "Erau semne îmbucurătoare. Nu era același Milan care începuse partida; vedeam atitudinea rezervelor și a celor de pe bancă. Mereu încerc să fiu umil, dar ei zâmbeau, aplaudau, erau atât de fericiți. Puteai să-ți dai seama că au crezut că meciul s-a încheiat. Asta ne-a dat și mai multă motivație să revenim" – Djimi Traore.
Fiind împinsă de la spate de căpitanul ei, el fiind cel care a deschis drumul revenirii, prin golul său, Liverpool a reușit o minune, profitând și de relaxarea milanezilor, reușind să egaleze și să duca meciul în prelungiri, respectiv la penalty-uri.
Aici, Liverpool și-a mai descoperit un erou, Jerzy Dudek, portarul echipei, acesta având intervenția carierei în prelungiri, când a reușit două interveții incredibile, urmând ca la penalty-uri să provoace ratările lui Serghinho, Pirlo (jucătorul care nu rata niciodată) și Șhevchenko. După ultimul penalty, stadionul a erupt, jucătorii alergau pe tot terenul de fericire, suporterii săreau și plângeau de fericire, minunea fiind completă.
„Mi-am văzut familia în tribune și am ajuns să sărbătoresc cu ei deși la început nu știam unde sunt. Fotografia mea preferată este din acel moment în care am știu că am câștigat și toți am plecat în sprint. Dacă aș putea să mă întorc la un moment din carieră și să-l retrăiesc, ar fi acea secundă în care am știut că am realizat ceva ce în urmă cu o oră și jumătate părea imposibil.” – Jamie Carragher.
Ziua următoare, echipa s-a întors acasă, la Liverpool, acolo unde a sărbătorit performanța realizată alături de 1 milion de oameni care au ieșit în stradă pentru parade din oraș.
“Istoria acelei finale oferă inspirație pentru atât de mulți oameni, nu doar pentru iubitorii de fotbal. Arată ce se poate întâmpla în viață când dai de o situație dificilă. Istanbul a schimbat totul pentru toți cei implicați în acea finală.” – Jerzy Dudek.
În acea zi, Istanbul nu a schimbat totul doar pentru cei implicați în acea finală, a schimbat totul pentru toți iubitorii de fotbal. Liverpool a oferit o lecție de viață, a oferit un exemplu real al faptului că niciodată, indiferent cât de imposibil și greu pare, chiar toată lumea își pierde speranța și totul pare încheiat, niciodată nu trebuie să renunți. Întotdeauna trebuie să ai încredere în tine, să te ridici și să te lupți până la capăt pentru ceea ce îți dorești.
Sports Business Academy îți readuce aminte de cele mai frumoase meciuri pe care le-ai trăit în fața televizorului, pentru următoarele 2 luni. În fiecare miercuri, vom fi gazda unui meci de legendă.
Sursa:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Finala_Ligii_Campionilor_2005
Poze:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Finala_Ligii_Campionilor_2005
https://www.dailypost.co.uk/sport/football/football-news/liverpool-fc-what-klopp-dortmund-10875797
http://https://challenge.aerobaticapp.com/liverpool-istanbul-scoreboard
Mihai-Alexandru Cristea pe
Mihai-Alexandru Cristea pe
Mihaela Ghita pe
