Am admirat mereu spiritul de sacrificiu arătat de anumite persoane in momente cruciale. Puțini oameni sunt capabili de astfel de acțiuni, cei mai mulți dintre noi am pune pe primul loc propria siguranta in dauna unui țel colectiv, ghidați de instinctul de conservare pe care orice ființă vie il deține. Nu este vorba despre lașitate, așa suntem programați de către natură cei mai mulți dintre noi, însă așa cum spuneam, există persoane care în momente cheie își pot suprima acest instinct evoluționar, ceea ce a stârnit mereu admirația celorlalți. Ca pasionat de istorie am apreciat dintotdeauna marile sacrificii ale unor eroi, indiferent de cauza pentru care aceștia au ales să se sacrifice. Și Hollywood-ul a capitalizat din plin această fascinație pentru altruismul suprem al unor oameni prin filme ca William Wallace, 300 – Eroii de la Termopile, Gladiatorul sau Salvați soldatul Ryan.

Si ce legătură au toate astea cu fotbalul, veți intreba. În cele din urmă, este doar un joc, nu o chestiune de viață și de moarte, ar putea spune unii. Și totuși, chiar și fotbalul devine uneori o chestiune de viață și de moarte. Ba chiar mai mult decât atât, spunea Bill Shankly. În fotbal, postul cel mai predispus la sacrificiu este cel de portar. Cei care devin portari se sacrifică într-un fel încă de când fac această alegere, renunțând la pozițiile mai cu sțaif ale jocului pentru a apăra propria poartă atunci când toate celelalte acțiuni densive au eșuat, ca o ultimă redută care refuză să se predea. Dar unii portari fac mai mult decât atât. Sunt în stare să se arunce cu capul înainte în picioarele adversarului, totul pentru a evita primirea unui gol.

Asta se întâmpla și pe 14 octombrie 2006, într-un Reading – Chelsea, un meci obișnuit de Premier League. Doar 20 de secunde trecuseră de la startul jocului când Stephen Hunt de la Reading, a încercat să ajungă la o pasă prea lungă. Fără a sta prea mult pe gânduri, Petr Cech, portarul lui Chelsea, a fugit dintre buturi și s-a aruncat la picioarele lui Hunt,reușind să rețină balonul, dar genuchiul mijlocașului de la Reading s-a izbit de capul portarului ceh, care a rămas întins pe gazon. Putea fi ultima minge apărată de Cech in cariera sa de fotbalist, puteau fi chiar ultimele secunde din viața lui, acesta suferind o teribilă fractură craniană. Nu au fost însă, pentru că portarul nu avea de gând să renunțe.

În ianuarie 2007 Petr Cech revenea pe teren purtând casca de protecție cu care ne este atât de cunoscut astazi. Avea să mai câștige de două ori titlul in Premier League (mai câștigase două înainte de accident), 5 Cupe FA, 2 League Cup, o Cupa a Campionilor si o Europa League, iar pe plan personal 3 Mănuși de Aur în Premier League, de 8 ori cel mai bun fotbalist ceh al anului și de 2 ori cel mai bun portar din Europa. În 2015 Cech se transfera de la Chelsea la Arsenal pentru 14 milioane de euro, iar cu Tunarii avea să devină portarul cu cele mai multe meciuri fără gol primit din istoria Premier League – 202 din 443 jucate. După 20 de ani ca fotbalist profesionist, dintre care 15 la cel mai înalt nivel, în Premier League, unde a câștigat tot ce se putea câștiga, portarul ceh și-a anunțat retragerea din fotbal la varsta de 36 de ani. Putem spune că Cech iși va agața în cui nu doar ghetele de fotbalist și mănușile de portar, ci și casca de protecție care i-a fost nelipsită in ultimii 13 ani, de la oribilul accident peste care a trecut ca un adevărat campion. Mulțumim, Petr Cech, pentru o carieră fabuloasă și pentru spiritul tău de luptă și de sacrificiu pe care nu mulți fotbaliști îl dețin.

Mihai Alexandru Cristea